Podul natural din Scocul Urzicarului – Retezatul Mic

Retezatul Mic, Hunedoara,  6 mai 2022

O să fie greu să descriem traseul din Scocul Urzicarului. Este extraordinar de spectaculos, dar greu de descris – un canion îngust, cu forme spectaculoase, cu urcări abrupte, pereți verticali, cu praguri înalte și cu un portal natural impresionant la capăt de drum.

Soarele arde și noi ne bem cafeaua pe marginea șoselei la Câmpu Mielului, undeva între Câmpu lui Neag și Câmpușel, după prima parte a cheilor Jiului de Vest (partea din aval), loc unde peisajul se deschide. Un panou de informare și o mică parcare „trădează” prezența unui traseu. Căci privind în direcția lui, poteca pare că dispare în stâncă (și așa e).

Traversăm poiana și marcajul „floare roșie” (marcaj atipic, pe care tot în zona Văii Jiului l-am mai văzut) ne poartă prinrt-o strâmtoare spectaculoasă. E clar că locul a fost săpat de apă, dar apa a dispărut. E primăvară și vegetația este mică, probabil că la vară va fi ceva mai neplăcut (s-o numi Scocul Urzicarului dintr-un anume motiv…).

Pereții verticali ne impresionează și facem poze multe. Înaintăm repede și ușor, deși unii ar zice că traseul este dificil – se urcă permanent, dar cel puțin la început nu îți dai seama. Am zice că traseul are 4 părți delimitate de natură prin 3 praguri înalte.

Scocul Urzicarului

La primul prag, o funie ne ajută să urcăm, după care urmează o altă parte de canion spectaculos:

Primul prag – asigurat cu o cordelină

Îngust

Nici nu observăm că trecem pe sub un sfinx destul de evident (pe care l-am observat abia acasă, în poze):

Uriașul din Scocul Urzicarului?

Traseul trece pe sub o stâncă și îl urmăm fascinați (nici nu te poți abate, dealtfel, ești ghidat de canion), trecem alt prag „dotat” cu o scară șubredă de lemn. Din loc în loc mici deschideri de cer lasă loc vegetației  și florilor de primăvară să crească.

Trecere pe sub o stâncă

Pragul al doilea

Încă un prag și intrăm în ultima parte a potecii.

Urcare pe scara de lemn

De aici urcăm mai accentuat spre Podul Suspendat, și unde ajungem după fix o oră de la plecare:

Podul Suspendat

Cred că am mai scris aici – ni se par fascinante podurile naturale, și nici cel din Dâlma Ciocanelor nu este mai prejos:

Trecem pe sub portal și privim în sens invers – versantul din spate și stâncile de sus oferă un peisaj spectaculos, greu de surprins cu telefoanele noastre. Se pare că prin portal vedem chiar muntele Piule pe care am vrea de mult să urcăm, dar nu am avut ocazia.

Muntele Piule privit prin portal

Podul Suspendat din Dâlma Ciocanelor

Drumul de întors este la fel de spectaculos, oferă alte unghiuri asupra micului canion.

Ajungem la mașină la fix 3 ore de la plecare și ne dăm seama că ne-a plăcut foarte mult la portal, căci din cele 3 ore, 1h și 45 de min a fost drumul. În restul timpului am admirat peisajul!

Dacă sunteți amatori de poduri (arcade naturale), citiți și:

Podul lui Dumnezeu
Podul natural Valja Prerast
Poarta de Piatră și magia toamnei (Cozia)
În împărăția narciselor – Poiana cu Narcise de la Tecșești și Piatra Cetii
Șura Haiducilor
Inelul Doamnei – arcada de piatră din Cheile Sohodolului (Runcu)