În împărăția narciselor – Poiana cu Narcise de la Tecșești și Piatra Cetii

Tecșești, Apuseni, 22 mai 2021

Parcă în nici un alt an nu au fost promovate locurile cu flori ca în primăvara lui 2021. Și după ce am făcut ture să vedem ghiocei, bujori, brândușe, de ce nu am face și o tură la narcise. Anul trecut am fost în Piatra Cloșani, am vrea ceva nou, așa că un drum de… 6h și suntem pe malul Galdei, la intrarea pe traseul spre Poiana cu Narcise din Tecșești, și vârful Piatra Cetii, din munții Apuseni.

Am fi vrut să ajungem cu mașina până la Tecșești, dar după un ping-pong cu drumuri forestiere, și localnici care se contraziceau în sfaturi, decidem să urcăm pe jos. Voiam să campăm la Tecșești, dar nu a fost să fie, urcăm pe jos. Întâmplător, sau nu, ne întâlnim cu un grup numeros de la Sibiu și ne facem mulți. Atât de mulți încât luăm harta la studiat pentru variante ce permit „retragerea” ușoară, dar și măcar un obiectiv atins – Poiana cu Narcise. De pe malul Galdei avem 2 poteci ce urcă – prima, dunga roșie, urcă spre cătunul Răicani, de unde o altă potecă (triunghi roșu) merge spre narcise, peste vârful Piatra Cetii. Un pic mai în amonte, o altă potecă (cruce galbenă) urcă direct la Tecșești, urmând apoi să facă joncțiunea cu triunghiul roșu spre vârf. Alegem să urcăm pe crucea galbenă, pe o vale de apă.

Plecăm în mare veselie și urcăm pe valea apei, pe pietre ude. Urcarea e domoală la început, și mergem repede. Pierdem în urmă grupul și rămânem cei deciși să ducem la bun sfârșit tot traseul. Glume, râsete, veselie și ceva viteză. Până când părăsim apa (după aproximativ 1h) și veselia dispare – urmează o ultimă urcare foarte abruptă prin poteca înnămolită – a plouat bine cu o zi înainte.

Ne apropiem de Tecșești

Printre copaci vedem o biserică de lemn, nouă, la care ajungem după 1h și 30 de min de la plecare. Suntem în Tecșești.

Biserica din Tecșești

Poiana cu narcise este în gospodăria unei familii, printre pomi fructiferi:

Poiana cu Narcise, Tecșești

Priveliștea, cu satul înșirat pe munte, cu flori și iarbă verde ne ține în loc preț de aproape o oră. Este plin de turiști – un grup mare, și alte mici grupulețe, precum și câteva mașini (toate de teren). Familia în curtea căreia ne aflăm lucrează pământul și nu pare deranjată de prezența atâtor oameni. Sapă de zor răzoarele de legume.

Cu greu (și memoria telefoanelor plină de poze) ne punem iar în mișcare, spre vârful Piatra Cetii (1233m). Suntem pe traseul triunghi roșu (ce duce la Cetea și Băile Romane), și urcăm abrupt spre vârf. Relieful ne aduce aminte de munții Mehedinți, și de urcarea spre Domogledul Mare – poteca merge printre pietre și vegetație pitică, cu satul Tecșești sub ea. Încingem motoarele și, după 45 de minute din sat, suntem pe vârf (de fapt pe micul platou ce reprezintă vârful). Și aici e marea surpriză: e plin de narcise. Toate înflorite și parcă mai frumoase decât cele din poiana de jos, căci cresc într-o zonă sălbatică, printre pietre și alte plante.

În apropiere de Piatra Cetii, cu Tecșeștiul în vale

De aici doar vom coborî. Dar cu dăm din picioare cu greu căci suntem furați de peisaj. Am mai văzut narcise pe versanți pe Cloșani și în Vâlcan, dar parcă astea sunt mult mai frumoase.

Coborârea spre cătunul Răicani este… genul de coborâre pe care nu îți dorești să o urci. Niciodată. Adică este abruptă de transpiri chiar și la vale.

Coborâm spre Răicani

La baza vârfului, într-o poiană facem pauză de dulciuri, printre văcuțele ieșite la păscut. Se cam face târziu și ne dăm seama de asta abia când vine un sătean să ia vacile acasă. Am plecat pe traseu pe la ora 14.00 și am vrea să campăm pe lumină.

Urmăm triunghiul roșu până la intersecția cu banda roșie – intersecție semnalizată cu indicatoare – încă o oră până la apa Galdei, pe dungă roșie. Coborârea este prin pădure, ultima parte fiind abruptă. Ajungem la șosea unde e plin de turiști ce tocmai au terminat și ei traseul.

Încă 1km pe șosea până la mașini. Culmea, nivelul de oboseală e sub așteptări, așa că decidem să mergem pe cheile Întregalde, să campăm, dar nu înainte de a bea o bere la cârciuma din satul Întregalde.

Noaptea ne prinde pe malul apei, la foc, plănuind tura de a 2a zi: un traseu nemarcat spre portalul de piatră (rupere de mușchi, pe grohotiș) și o mică plimbare spre Băile Romane. Dar nu mai povestim, vă arătăm doar poze de acolo.

Arcada de piatră

Arcada de piatră