20 iunie 2018, amintiri din munții Carpați (cele mai înalte vârfuri din România)

2014 a fost cea mai ușoară vară. Mereu, când se apropie weekendul, avem dubii – să mergem colo, sau dincolo? Ideea a apărut prin iarnă, când întâmplator am dat de o lista pe wikipedia – cele mai înalte vârfuri din România, toate peste 2500 de metri: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_v%C3%A2rfurilor_muntoase_din_Rom%C3%A2nia_dup%C4%83_%C3%AEn%C4%83l%C8%9Bime#V%C3%A2rfuri_de_peste_2.500_metri

La momentul respectiv wikipedia ne prezenta 14 vârfuri de peste 2500 de metri din România. Mereu au fost discuții despre cele 14, dacă sunt 14, sau 13. Dacă există Capul Morarului ca și vârf, sau e doar o coamă de munte, dacă Dara și Hârtopul Darei sunt două vârfuri, etc. Discuțiile sunt multe și vaste, părerile împărțite – chiar astăzi lista de pe wikipedia a „pierdut” Capul Morarului (2018).

Am citit  mult și bine dacă avem 14 uriași sau 13, dar am căzut de acord (noi, cei doi hoinari), că în anul 2014 trebuie să fie 14 vârfuri de peste 2500. Ca la anu’ or fi 13, nu contează, în 2014 sunt 14! Și iată planul făcut pentru vară: abordăm, până la sfârșitul anului toate vârfurile, pe care trebuie să ne facem o poză cu drapelul României.

Și astfel am început vara 2014 cu ochii ca pe butelie, căci vremea nu prea ne-a ajutat, căutând momentul și traseul cel mai bun pentru ascensiune. De fiecare dată am ales variantele mai ușoare, adesea de o zi (căci am stat prost la capitoul concediu), variante pe care vi le vom prezenta și vouă aici. Poate vă inspiră, căci prea greu nu e – mai ales că totul e mai frumos când ai un plan de îndeplinit. Așa că, răbdare, va fi un post lung, și spor la citit!

PS: evident, poveștile sunt mult scurtate – nu a fost un maraton! Mereu urcăm pe vârf și pentru drum, nu pentru palmares. Mâncăm și facem poze excesiv, ne bucurăm de peisaje și stăm mult să admirăm frumusețea naturii!

Retezat – Peleaga (2509m) și Păpușa (2508m) (5 iulie 2014)

Vârful Păpușa (2508m)

Vârful Păpușa (2508m)

Startul l-am dat greu – vremea s-a stabilizat și am plecat la drum către marile înălțimi abia în iulie. Primele ținte, numărul 7 și 8 în clasament, vârfurile Peleaga și Păpușa din Retezat. Dacă le-am fi „atacat” prin nord, am fi ajuns mai repede pe vârfuri, dar asta însemna să ocolim tot Retezatul cu mașina. Așa că am ales să urcăm  pe la cabana Buta, și să dormim 2 zile pe munte. Am plecat din Craiova vineri seara, trupă de 4 tineri, și am reușit să ne apropiem destul de mult de cabana Buta cu Fordulică, pe un drum plin de pietroaie. La Buta nu se poate campa, dar de la cabană, în maxim o jumătate de oră ajungeți la postul salvamont Buta, unde se poate campa, și unde există și izvor. Aici am campat și băut berea de dinainte de vârf, bere pe care am cărat-o în rucsacii mari și grei. Ziua 2, a fost ziua ascensiunii – urma un traseu destul de lung, așa ca am plecat dis-de-dimineață, cu multă apă la noi (știam că nu o sa găsim apă). Traseul urmat a fost unul dificil prin diferența mare de nivel și distanță – am urcat în Șaua Plaiul mic, de unde am continuat traseul spre vf Custura (2457m). De pe Custura am urmat creasta și pe la ora 16 puneam piciorul pe primul uriaș: Păpușa. Poza pe vârf, pauza de masă și a urmat al doilea vârf – Peleaga (2509m). Aici am rămas fără apă, și rucsacii s-au făcut mai grei… O coborâre lungă prin Căldarea Berbecilor (plină de marmote, dealtfel, și cu apă) și la apus sorbeam o bere (procurată de pe piața neagră a celor ce urcă pe variante scurte) în mulțimea de corturi de la lacul Bucura, după un traseu de 13 ore cu aproximativ 2000m urcați. Ultima zi a însemnat întoarcerea la Buta, prin poiana Pelegii și Plaiul Mic. Până seara eram în Craiova, destul de „fresh” după ploaia de vară ce ne-a prins aproape de Buta.

Vârful Peleaga (2509m)

Vârful Peleaga (2509m)

Traseu și track GPS (2 nopți – prima la Buta, cealaltă la Bucura): https://www.gpsies.com/map.do?fileId=ypyqzmweowokxkil 

 

Făgăraș – Vânătarea lui Buteanu (2507m) (13 iulie 2014)

Nimic nu anuța faptul că peste fix o săptămână o sa urcăm un alt vârf – nici nu planificasem, ci de dimineață vremea (capricioasă până atunci) părea a se îndrepta. Din Craiova până la Bâlea Lac sunt câteva ore bune, cu mașina, dar Vânătoarea lui Buteanu (locul 9 în clasament) e chiar lângă, și ușor de atins. Pe hărțile noi, vârful apare ca Vânătoarea lui Buteanu, dar pe cele vechi apare ca și Vânătarea, ceea ce pare mai corect, numele făcănd referire la un vârf muntos vinețiu, sau zonă de pășunat cu pietre, improprie.

În fine, Vânătare, Vânătoare, VENIM! Am ales urcarea de la Bâlea Lac pe valea Văiuga (triunghi albastru), vale cu zăpadă și grohotiș. După ieșirea în creastă mai sunt 20 de minute până pe vârf, unde am așteptat ceva până să urce alți turiști să „ne tragă în poză” (era o vreme fără selfie-stickuri).

Vf Vânătoarea lui Buteanu (2507m)

Vf Vânătoarea lui Buteanu (2507m)

La întoarcere am ales să ieșim pe cealată parte a lacului, așa că am ținut creasta peste vârfurile Iezerul Caprei (2417m) și Paltinu (2398m) și am coborât la Bâlea din Șaua Paltinu (bandă albastră) (total 4 ore)

Traseu și track GPS: https://www.gpsies.com/map.do?fileId=funnsahmisevhmnu

 

Făgăraș – Vârful Negoiu (2535m) (3 august 2014)

Cu o zi înainte, eram pe Cozia, unde urcasem cu Jimilică (proaspăt achiziționat, după experiența neplacută cu forestierul de la Buta), și de unde Făgărașii se vedeau în toată splendoarea lor: un telefon scurt, Cosmin (din Sibiu) era gata să ne ghideze peste Custura Sărății (pe care nu știam ca o asigurase Salvamontul cu ceva timp înainte).

Vârful Negoiu (2519m)

Vârful Negoiu (2519m)

A doua zi, 3 august, urma să pășim pe Negoiu (nr. 2 în top) după un un vârf Șerbota (2331m) obositor și o Custură a Sărății încântătoare. Custura Sărății nu este pentru cei cu frică de înălțime. Este probabil cea mai spectaculoasă bucată de creastă marcată din Făgăraș, are porțiuni dificile și expuse, dar este asigurată cu lanțuri în zonele dificile. Interesant este că, de pe Șerbota ai impresia că este imposibil de parcurs (mai ales ca de pe Șerbota poteca parcă coboară vertical). Pentru cei cu frică, există varianta ocolitoare, însă este foarte lungă – o potecă marcată coboară pe sub custură și o ocolește, dar distanța și efortul sunt considerabile. Pentru a evita întorsul pe același drum, ne-am întors în Șaua Cleopatra, de unde am mers glonț pe triunghi albastru, pe Drumul Zmeilor până la cabana Negoiu, unde o ploicică ne-a răcorit, înainte de cafeaua și ciorba caldă de la cabană (unde am ajuns după 10 ore de la plecare).

Traseu și track GPS: https://www.gpsies.com/map.do?fileId=hygejmpfwvjeuycr

 

Bucegi – Vârful Bucura Dumbravă (2505m) și Capul Morarului (?2501m? ) (9 august 2014)

Și a apărut prima ocazie să ajungem în Bucegi, o zonă pe care o tot evitam datorită aglomerației. Ținta: Omu, Bucura Dumbravă și controversatul Cap al Morarului (care pare a fi sau a nu fi?). Am ajuns cu mașina la hotel Peștera, pe drumul forestier (de o bună calitate) din Moroeni. Am trasat rapid circuitul – urcare pe Valea Obârșiei (pe lângă Cascada Obârșiei și Mecetul Turcesc), poze pe cele 3 vârfuri și întoarcere pe platoul Bucegilor, pe la Sfinx și Babe, apoi pe Piciorul Babelor înapoi la mașina.

Surpriza a fost, într-adevăr, mulțimea de oameni din Bucegi, dar mai ales frumusețea acestora. Un munte minunat, poate prea hulit pentru aglomerație. Dar, e loc sub soare pentru toți! Cu greu am urcat pe lunga vale a Obârșiei prin soarele de august. Ajunși la cabana ne-am interesat de necunoscutul vârf Capul Morarului, pe care un salvamontist ni l-a indicat ca fiind marcat cu o cruce de inox (în memoria unui fost cabanier). Am mers în direcția indicată, și cu GPSul am ales cel mai înalt loc din zonă (un pietroi, vârful nr. 13 în top) pe care am făcut poza mult dorită. Să fi fost Capul Morarului, să existe acest vârf? Nimeni nu poate ști, nici măcar, azi, în epoca informației.

Presupusul vârf Capul Morarului (2501m)

Presupusul vârf Capul Morarului (2501m)

Stând cu fața la cabană, în stânga, marcat cu o cruce mare, este Vârful Ocolit (sau Bucura Dumbravă, 2503m, nr. 12 în top). După poza de pe vârf, am plecat spre Babele, pe sub Cerdac. De la Babele am coborât destul de ușor la Peștera unde ne-am urcat în mașini (traseul a durat 7 ore, într-un ritm destul de lent).

Vârful Bucura Dumbravă (2503m)

Vârful Bucura Dumbravă (2503m)

Seara târziu, când deja campasem la poalele Făgărașului, și savuram licori bahice am realizat ca am uitat să facem poza de vârf pe…. Omu!

Traseu si track GPS: https://www.gpsies.com/map.do?fileId=jgbhwbmzcleibeua

Parâng – Vârful Parângu Mare (2519m) (13 septembrie 2014)

Pe Parângu Mare mai urcasem fix cu un an înainte, dar din Groapa Seacă, așa că pentru topul vârfurilor am ales varianta dinspre stațiunea de schi Parâng (sau IEFS). Dintre cele 4 direcții din care se poate urca Parângul Mare (toate cele 4 puncte cardinale), ca și dificultate aș plasa-o pe locul 2 cea mai ușoară (prima fiind dinspre sud, unde un drum forestier te lasă la 2 ore de vârf). Am plecat dis de dimineață din Craiova, iar la ora 10 eram pe traseu – traseul crestei Parângului, cu marcaj bandă roșie (BR – marcajul se duce până în Curmătura Olețului urmărind integral creasta principală). Prima urcare grea am avut-o către vârful Cârja, de la refugiul Cârja, și cam atât. Restul urcărilor sunt ușoare, traseul fiind dificil doar prin lungime. De la Cârja, a venit un nor și cam asta a fost cu priveliștea. Prin ceață am ajuns pe vârf, unde erau mulți turiști veniți de la Groapa Seacă, ne-am umplut de condens și ne-am întors prin același nor până la același refugiu Cârja unde am întâlnit din nou vara. În total 7 ore de traseu.

Varful Parângu Mare (2519m)

Varful Parângu Mare (2519m)

Puține ne-au fost „deschiderile” de peisaj, norul nu prea ne-a ajutat.

Traseu și track GPS: https://www.gpsies.com/map.do?fileId=bivmoaldqslfypse

 

Făgăraș – Vârfurile Dara (2500m) și Hârtopul Darei (2506m) (5 octombrie 2014)

Începusem să ne temem pentru succesul turelor, căci deja în munți începuseră să cadă primii fulgi de zăpadă. Dar la începutul lui octombrie, un val de vreme bună și prognoze optimiste ne-au dat curaj (toamna, vremea este stabilă, și prognozele precise, spre deosebire de vara, când totul este… relativ).

Așa că la început de octombrie, împreună cu gașca din Sibiu a lui Cosmin, am parcat mașinile pe valea Sâmbetei și am pornit la drum: tură de două zile pentru a urca pe vârfurile nr. 14 și 10 din clasament. Planul era ca în prima zi să urcăm până la refugiul din Fereastra Mica a Sâmbetei, urmând ca a doua zi să facem vârfurile. Ne-am ținut de plan, și seara eram la refugiu, după un urcuș destul de neplăcut – lung și printr-o ceață deasă. Refugiul l-am găsit în stare perfectă – bine izolat, curat și iluminat (de un panou solar cu acumulator).

Vârful Hârtopul Darei (2506m)

Vârful Hârtopul Darei (2506m)

A doua zi urma să fie senin, ceea ce a și fost. Poteca marcată (banda roșie) urmeză creasta pe sub vf. Urlea, iar în dreptul lacului Urlea deja este vizibil vârful Dara. Hârtopul Darei este ceva mai în spate, iar până la ele nu există marcaj, dar urcarea este lină și ușoară. Și aici există discuții – cele două vârfuri sunt considerate de către unii ca fiind unul singur – ele se află la mică distanță, iar între ele este un fel de platou, nu o vale adâncă. Noi le-am numărat pe amandouă.

Vârful Dara (2500m)

Vârful Dara (2500m)

Priveliștea de pe Dara este nemaipomenită. Pe de o parte se vede Făgărașul, cu valea Bândei în prim plan, și Viștea / Moldoveanu, iar în depărtare Negoiu, Lespezi și Călțun. Aproape toți giganții într-o singură privire. În partea cealaltă, se văd lacurile glaciare aflate la cea mai mare altitudine din România, lacul Mioarelor și alte lacuri ale căror nume nu le cunoaștem.

La întors am ales să nu mai jungem în Fereastra Mare a Sâmbetei, ci să coborâm pe poteca marcată peste vârful La Cheia Bândei, pe punct roșu, o coborâre la fel de neplacută pentru genunchi, ca și cea prin Fereastră. Ziua am încheiat-o apoteotic cu o ciorbă de burtă în Sibiu (la care visasem în cele două zile pe munte), și un drum lung până în Craiova.

Traseu și track GPS (două zile): https://www.gpsies.com/map.do?fileId=yyhdsycdcpxtrkwc

Făgăraș – Vârfurile Moldoveanu (2544m) și Viștea Mare (2527m) (12 octombrie)

Weekendul următor ne-a găsit tot în Făgăraș: pe Moldoveanu mai fusesem, dar nu prin Valea Rea. Un drum forestier de 40 de km te duce până la stâna lui Burnei, în Valea Rea, de unde Moldoveanu poate fi urcat într-o zi.

O zi de toamnă ca una de vară – traseul de la stână începe în forță – o urcare până în partea de sus a Văii Rele, un câștig de 600 de m altitudine în 2 km, dar cu vedere frumoasă spre cascada Valea Rea. De deasupra de cascadă, până începe ascensiunea spre Portița Viștei, urmează o porțiune extrem de frumoasă și plată cu o vedere frumoasă a vârfurilor nr. 1 și 3 – Viștea Mare și Moldoveanu. Din Valea Rea se urcă abrupt în Portița Viștei (în apropiere de refugiul Viștea), iar de acolo până pe Viștea Mare se urcă și mai abrupt.

Viștea Mare se află la 15 minute de Moldoveanu, și formează împreună cu acesta celebrul „Trapez Viștea-Moldoveanu”. Cuvântul „viște” se pare că înseamnă loc plat pe vârful unui munte, ceea ce pare adevărat, pentru ca pe Viștea Mare, viștea este… mare. Din bătrâni se povestește că în trecut Moldoveanu se numea Viștea Mică, căci vârful este un pic mai înghesuit (informație auzită, neverificată).

Vârful Viștea Mare (2527m)

Vârful Viștea Mare (2527m)

Spre Moldoveanu trebuie trecută Despicătura Moldoveanului, o zonă ușor accidentată, dar asigurată, apoi în câteva minute pășești pe vârful plin de stegulețe și plăci memoriale, pancarte, etc.

Vârful Moldoveanu (2544m)

Vârful Moldoveanu (2544m)

Cum mereu am evitat întoarcerea pe același drum, și cum nu era timp de ocolit pe la lacul Galbena, am decis să coborâm la cascadă urmând creasta piciorului muntelui Roșu (cred ca așa se cheamă muntele ce străjuiește spre sud Valea Rea). Urmărisem încă de la urcare piciorul și știam pe unde să mergem. Am coborât fără peripeții la cascadă, admirând caprele negre ce se adunau pe versantul de sub noi.

În total 7 ore, cu pauze lungi spre foarte lungi (Am stat 3 ore pe loc – am așteptat destul de mult sub vârful Moldoveanu pentru că nu aveam loc pe vârf, am luat pauze lungi și dese).

Traseu si track GPS: https://www.gpsies.com/map.do?fileId=zuhiqvnfyiqhdbbw

Făgăraș – Vârfurile Lespezi (2517m) și Cornul Călțunului (2510m) (26 octombrie 2014)

Iarna se apropia și mai erau pe lista două vârfuri care la momentul respectiv ne speriau – Lespezi și Cornul Călțunului (în top, nr. 5 și 6), două vârfuri gemene, ultimul un pic mai greu accesibil. Nu am înțeles niciodată de ce, în 2014, se scria numai „de rău” despre cele două vârfuri – grele, periculoase, Călțun chiar imposibil! De atunci le-am mai urcat de câteva ori, și de fiecare dată par abordabile – e drept, urcarea din Piscul Negru nu îți dă pauză – se urcă continuu, dar se ajunge pe vârfuri fără alte probeleme decât efortul susținut.

Și, astfel,  am plecat dis de dimineață pe traseu (punct roșu) de la Piscu Negru, printr-o ceață ce nu părea a ne da pace. Însă ceața a ținut până la stâna Lespezi – de acolo i-a fost greu să mai urce și am lasat-o în urmă – o mare de nori de toată frumusețea. Cum ziceam , traseul urcă pe Piciorul Lespezilor, nu foarte abrupt dar continuu. De la Piscu Negru se urcă în total aproximativ 1250m vertical, pe o distanță de 5km. Urci până îți vine rău, iar când îți vine rău, mai urci un pic și ai ajuns pe vârf: Lespezi este marcat de un monument „roza vânturilor”, sau alții i-ar spune sigla NATO.

Vârful Lespezi (2517m)

Vârful Lespezi (2517m)

De aici spre Călțun nu există potecă, nici marcaj. Vezi vârful aproape, dar nu ai idee cum ajungi la el. În 2014, fiind prima dată, am mers drept, aproape de punctul de sus al crestei, făcând slalom printre stânci. Cu atenție se poate parcurge fără a fi nevoie de cățărare- Daniela, cu picioarele ei scurte a făcut față fără probleme (dar ea are ceva experiență la activ). De pe Cornul Călțunului (care are două indicatoare cu altitudini diferite – noi l-am fotografiat pe cel oficial – 2510) se vede foarte frumos lacul Călțun și vârful Negoiu este la o aruncătură de băț (dar greu de ajuns, căci continuarea de pe Călțun spre strunga Doamnei este imposibilă, și este necesară coborârea în căldarea Berbecilor, apoi urcarea în strungă – traseu punct roșu până în Șeuța Lespezilor apoi bandă albastră). Un ceai cald, un senviș rece, o privire către uriașii Făgărașului (pe care în acel moment îi cunoșteam foarte bine) și înapoi. La întors am observat o semi-potecă ce trece mai jos de vârfuri și ajunge sub Lespezi la nivelul pantei înierbate – pe aici nu sunt probleme cu stâncile, și probabil va deveni potecă oficială. În urcările ulterioare (2015 și 2017) am observat că poteca este din ce în ce mai vizibilă și oamenii muntelui au marcat-o cu momâi (grămezi) de pietre.

Vârful Cornul Călțunului (2510m)

Vârful Cornul Călțunului (2510m)

Ne-am întors în Piscu Negru pe întuneric – nu ne-am grăbit, era ziua când se trecea la ora de iarnă și credeam ca se va întuneca mai târziu, dar defapt a fost invers. Nu am avut probleme, întunericul ne-a prins pe fostul drum forestier, prin pădure. Numai să vrei să te pierzi acolo, altfel, nici o șansă. Am ajuns înapoi după 7.5h și 10km, cu un total de 1300m urcați.

Practic pe 26 octombrie urcasem al 14 vârf de pe lista. Dar….

Traseu și track GPS: https://www.gpsies.com/map.do?fileId=iabokrcupknnmzhw

 

Bucegi – Vârful Omu (2505m) (14 decembrie 2014). Sfârșit

Dacă ați ajuns cu lectura până aici, și ați parcurs tot… Felicitări!

În august, ne-au luat evenimentele prin surprindere, și, deși fusesem pe vârful Omu, am uitat să facem tradiționala poză. Și cum nu puteam avea albumul foto incomplet, și cum aveam poftă de munte iarna, iar vremea se anuța ideală, în decembrie 2014 am pornit la drum, din nou, spre vârful Omu (nr. 11 în top, și el în discuții – la 2505 se află cabana, dar pe vârf mai este un pietroi care îi mai adaugă câtiva metri. Care este vârful Omu? Cel pe care stă cabana, sau pietroiul din spatele ei?)

Am plecat pe același traseu după ample cercetări. Ideal era să îl facem în sens invers, iar la Babele să ne lipim de Cosmin și Dănuț veniți cu surle, trâmbițe și colțari din Sibiu, dinspre Valea Prahovei. Am ajuns la aceeași Peștera pe același drum de la Moroeni (singurul pe timp de iarnă). Ne-am dus la Salvamont, am vorbit cu domnul de serviciu care ne-a îndrumat să mergem – zapada era tare, nu înghețase și nu era nici un pericol atât timp cât ținem traseul de iarnă (pe deasupra Cerdacului, și peste vârful Găvanele, nu pe sub el).

Vârful Omu (2505m)

Vârful Omu (2505m)

Zis și făcut. Am urcat piciorul Babelor repede, zăpada plată și dreaptă, tare. Am prins Sfinxul pustiu, și ne-am întalnit cu prietenii sibieni. Am urmat traseul pe platou, am trecut peste Cerdac, și am ajuns la Omu. Bucurie! O sticlă de șampanie, fotografia, și la mulți ani Cosmin! Ultima fotografie din tura noastră „14 în 2014”! Emoții, bucurie și o coborâre rapidă, mai pe picioare, mai pe fâș pe Valea Obârșia până la Jimilică care ne-a așteptat cuminte, înghețat, la postul Salvamont.

Gata! Povestea s-a terminat! Scrieți-ne dacă aveți nevoie de mai multe informații și la drum!